Past participle of întemeia.
întemeiat
întemeiat m or n (feminine singular întemeiată, masculine plural întemeiați, feminine and neuter plural întemeiate)
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | întemeiat | întemeiată | întemeiați | întemeiate | ||
definite | întemeiatul | întemeiata | întemeiații | întemeiatele | |||
genitive/ dative |
indefinite | întemeiat | întemeiate | întemeiați | întemeiate | ||
definite | întemeiatului | întemeiatei | întemeiaților | întemeiatilor |