a întovărăși (third-person singular present întovărășește, past participle întovărășit) 4th conj.
infinitive | a întovărăși | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | întovărășind | ||||||
past participle | întovărășit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | întovărășesc | întovărășești | întovărășește | întovărășim | întovărășiți | întovărășesc | |
imperfect | întovărășeam | întovărășeai | întovărășea | întovărășeam | întovărășeați | întovărășeau | |
simple perfect | întovărășii | întovărășiși | întovărăși | întovărășirăm | întovărășirăți | întovărășiră | |
pluperfect | întovărășisem | întovărășiseși | întovărășise | întovărășiserăm | întovărășiserăți | întovărășiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să întovărășesc | să întovărășești | să întovărășească | să întovărășim | să întovărășiți | să întovărășească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | întovărășește | întovărășiți | |||||
negative | nu întovărăși | nu întovărășiți |