întregi m pl
From întreg.
a întregi (third-person singular present întregește, past participle întregit) 4th conj.
infinitive | a întregi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | întregind | ||||||
past participle | întregit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | întregesc | întregești | întregește | întregim | întregiți | întregesc | |
imperfect | întregeam | întregeai | întregea | întregeam | întregeați | întregeau | |
simple perfect | întregii | întregiși | întregi | întregirăm | întregirăți | întregiră | |
pluperfect | întregisem | întregiseși | întregise | întregiserăm | întregiserăți | întregiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să întregesc | să întregești | să întregească | să întregim | să întregiți | să întregească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | întregește | întregiți | |||||
negative | nu întregi | nu întregiți |