a întroieni (third-person singular present întroienește, past participle întroienit) 4th conj.
infinitive | a întroieni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | întroienind | ||||||
past participle | întroienit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | întroienesc | întroienești | întroienește | întroienim | întroieniți | întroienesc | |
imperfect | întroieneam | întroieneai | întroienea | întroieneam | întroieneați | întroieneau | |
simple perfect | întroienii | întroieniși | întroieni | întroienirăm | întroienirăți | întroieniră | |
pluperfect | întroienisem | întroieniseși | întroienise | întroieniserăm | întroieniserăți | întroieniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să întroienesc | să întroienești | să întroienească | să întroienim | să întroieniți | să întroienească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | întroienește | întroieniți | |||||
negative | nu întroieni | nu întroieniți |