From întruna.
a întruni (third-person singular present întrunește, past participle întrunit) 4th conj.
infinitive | a întruni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | întrunind | ||||||
past participle | întrunit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | întrunesc | întrunești | întrunește | întrunim | întruniți | întrunesc | |
imperfect | întruneam | întruneai | întrunea | întruneam | întruneați | întruneau | |
simple perfect | întrunii | întruniși | întruni | întrunirăm | întrunirăți | întruniră | |
pluperfect | întrunisem | întruniseși | întrunise | întruniserăm | întruniserăți | întruniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să întrunesc | să întrunești | să întrunească | să întrunim | să întruniți | să întrunească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | întrunește | întruniți | |||||
negative | nu întruni | nu întruniți |