a întrupa (third-person singular present întrupează, past participle întrupat) 1st conj.
infinitive | a întrupa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | întrupând | ||||||
past participle | întrupat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | întrupez | întrupezi | întrupează | întrupăm | întrupați | întrupează | |
imperfect | întrupam | întrupai | întrupa | întrupam | întrupați | întrupau | |
simple perfect | întrupai | întrupași | întrupă | întruparăm | întruparăți | întrupară | |
pluperfect | întrupasem | întrupaseși | întrupase | întrupaserăm | întrupaserăți | întrupaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să întrupez | să întrupezi | să întrupeze | să întrupăm | să întrupați | să întrupeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | întrupează | întrupați | |||||
negative | nu întrupa | nu întrupați |