a înveșnici (third-person singular present înveșnicește, past participle înveșnicit) 4th conj.
infinitive | a înveșnici | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înveșnicind | ||||||
past participle | înveșnicit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înveșnicesc | înveșnicești | înveșnicește | înveșnicim | înveșniciți | înveșnicesc | |
imperfect | înveșniceam | înveșniceai | înveșnicea | înveșniceam | înveșniceați | înveșniceau | |
simple perfect | înveșnicii | înveșniciși | înveșnici | înveșnicirăm | înveșnicirăți | înveșniciră | |
pluperfect | înveșnicisem | înveșniciseși | înveșnicise | înveșniciserăm | înveșniciserăți | înveșniciseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înveșnicesc | să înveșnicești | să înveșnicească | să înveșnicim | să înveșniciți | să înveșnicească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înveșnicește | înveșniciți | |||||
negative | nu înveșnici | nu înveșniciți |