From în- + veghea or from Latin invigilāre, present active infinitive of invigilō.
a înveghea (third-person singular present înveghează, past participle învegheat) 1st conj.
infinitive | a înveghea | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înveghind | ||||||
past participle | învegheat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înveghez | înveghezi | înveghează | înveghem | învegheați | înveghează | |
imperfect | învegheam | învegheai | înveghea | învegheam | învegheați | învegheau | |
simple perfect | învegheai | învegheași | înveghe | înveghearăm | înveghearăți | învegheară | |
pluperfect | învegheasem | învegheaseși | înveghease | învegheaserăm | învegheaserăți | învegheaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înveghez | să înveghezi | să învegheze | să înveghem | să învegheați | să învegheze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înveghează | învegheați | |||||
negative | nu înveghea | nu învegheați |