învinge

Hello, you have come here looking for the meaning of the word învinge. In DICTIOUS you will not only get to know all the dictionary meanings for the word învinge, but we will also tell you about its etymology, its characteristics and you will know how to say învinge in singular and plural. Everything you need to know about the word învinge you have here. The definition of the word învinge will help you to be more precise and correct when speaking or writing your texts. Knowing the definition ofînvinge, as well as those of other words, enriches your vocabulary and provides you with more and better linguistic resources.
See also: invinge

Romanian

Alternative forms

Etymology

From în- + vince (now archaic), from Latin vincere. Replacement of /t͡ʃe/ with /d͡ʒe/ likely by analogy with other verbs, like încinge, înfrânge, împinge, etc.

Pronunciation

  • IPA(key): /ɨnˈvind͡ʒe/
  • Audio:(file)

Verb

a învinge (third-person singular present învinge, past participle învins) 3rd conj.

  1. (transitive) to win (against an opponent)
  2. (transitive) to beat, defeat, vanquish

Conjugation

    conjugation of învinge (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a învinge
gerund învingând
past participle învins
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înving învingi învinge învingem învingeți înving
imperfect învingeam învingeai învingea învingeam învingeați învingeau
simple perfect învinsei învinseși învinse învinserăm învinserăți învinseră
pluperfect învinsesem învinseseși învinsese învinseserăm învinseserăți învinseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înving să învingi să învingă să învingem să învingeți să învingă
imperative — tu — — voi —
affirmative învinge învingeți
negative nu învinge nu învingeți

Derived terms

Derived terms

See also

References

Wikious
Boobota
Sagapedia