a învinovăți (third-person singular present învinovățește, past participle învinovățit) 4th conj.
infinitive | a învinovăți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | învinovățind | ||||||
past participle | învinovățit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | învinovățesc | învinovățești | învinovățește | învinovățim | învinovățiți | învinovățesc | |
imperfect | învinovățeam | învinovățeai | învinovățea | învinovățeam | învinovățeați | învinovățeau | |
simple perfect | învinovății | învinovățiși | învinovăți | învinovățirăm | învinovățirăți | învinovățiră | |
pluperfect | învinovățisem | învinovățiseși | învinovățise | învinovățiserăm | învinovățiserăți | învinovățiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să învinovățesc | să învinovățești | să învinovățească | să învinovățim | să învinovățiți | să învinovățească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | învinovățește | învinovățiți | |||||
negative | nu învinovăți | nu învinovățiți |