a învinui (third-person singular present învinuiește, past participle învinuit) 4th conj.
infinitive | a învinui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | învinuind | ||||||
past participle | învinuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | învinuiesc | învinuiești | învinuiește | învinuim | învinuiți | învinuiesc | |
imperfect | învinuiam | învinuiai | învinuia | învinuiam | învinuiați | învinuiau | |
simple perfect | învinuii | învinuiși | învinui | învinuirăm | învinuirăți | învinuiră | |
pluperfect | învinuisem | învinuiseși | învinuise | învinuiserăm | învinuiserăți | învinuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să învinuiesc | să învinuiești | să învinuiască | să învinuim | să învinuiți | să învinuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | învinuiește | învinuiți | |||||
negative | nu învinui | nu învinuiți |