înviorător m or n (feminine singular înviorătoare, masculine plural înviorători, feminine and neuter plural înviorătoare)
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | înviorător | înviorătoare | înviorători | înviorătoare | ||
definite | înviorătorul | înviorătoarea | înviorătorii | înviorătoarele | |||
genitive/ dative |
indefinite | înviorător | înviorătoare | înviorători | înviorătoare | ||
definite | înviorătorului | înviorătoarei | înviorătorilor | înviorătoarelor |