From volbură.
a învolbura (third-person singular present învolbură, past participle învolburat) 1st conjugation
infinitive | a învolbura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | învolburând | ||||||
past participle | învolburat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | învolbur | învolburi | învolbură | învolburăm | învolburați | învolbură | |
imperfect | învolburam | învolburai | învolbura | învolburam | învolburați | învolburau | |
simple perfect | învolburai | învolburași | învolbură | învolburarăm | învolburarăți | învolburară | |
pluperfect | învolburasem | învolburaseși | învolburase | învolburaserăm | învolburaserăți | învolburaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să învolbur | să învolburi | să învolbure | să învolburăm | să învolburați | să învolbure | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | învolbură | învolburați | |||||
negative | nu învolbura | nu învolburați |