a șerpui (third-person singular present șerpuiește, past participle șerpuit) 4th conj.
infinitive | a șerpui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | șerpuind | ||||||
past participle | șerpuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | șerpuiesc | șerpuiești | șerpuiește | șerpuim | șerpuiți | șerpuiesc | |
imperfect | șerpuiam | șerpuiai | șerpuia | șerpuiam | șerpuiați | șerpuiau | |
simple perfect | șerpuii | șerpuiși | șerpui | șerpuirăm | șerpuirăți | șerpuiră | |
pluperfect | șerpuisem | șerpuiseși | șerpuise | șerpuiserăm | șerpuiserăți | șerpuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să șerpuiesc | să șerpuiești | să șerpuiască | să șerpuim | să șerpuiți | să șerpuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | șerpuiește | șerpuiți | |||||
negative | nu șerpui | nu șerpuiți |