a șfichiui (third-person singular present șfichiuiește, past participle șfichiuit) 4th conj.
infinitive | a șfichiui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | șfichiuind | ||||||
past participle | șfichiuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | șfichiuiesc | șfichiuiești | șfichiuiește | șfichiuim | șfichiuiți | șfichiuiesc | |
imperfect | șfichiuiam | șfichiuiai | șfichiuia | șfichiuiam | șfichiuiați | șfichiuiau | |
simple perfect | șfichiuii | șfichiuiși | șfichiui | șfichiuirăm | șfichiuirăți | șfichiuiră | |
pluperfect | șfichiuisem | șfichiuiseși | șfichiuise | șfichiuiserăm | șfichiuiserăți | șfichiuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să șfichiuiesc | să șfichiuiești | să șfichiuiască | să șfichiuim | să șfichiuiți | să șfichiuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | șfichiuiește | șfichiuiți | |||||
negative | nu șfichiui | nu șfichiuiți |