a șoșoti (third-person singular present șoșotește, past participle șoșotit) 4th conjugation
infinitive | a șoșoti | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | șoșotind | ||||||
past participle | șoșotit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | șoșotesc | șoșotești | șoșotește | șoșotim | șoșotiți | șoșotesc | |
imperfect | șoșoteam | șoșoteai | șoșotea | șoșoteam | șoșoteați | șoșoteau | |
simple perfect | șoșotii | șoșotiși | șoșoti | șoșotirăm | șoșotirăți | șoșotiră | |
pluperfect | șoșotisem | șoșotiseși | șoșotise | șoșotiserăm | șoșotiserăți | șoșotiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să șoșotesc | să șoșotești | să șoșotească | să șoșotim | să șoșotiți | să șoșotească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | șoșotește | șoșotiți | |||||
negative | nu șoșoti | nu șoșotiți |