a șoca (third-person singular present șochează, past participle șocat) 1st conj.
infinitive | a șoca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | șocând | ||||||
past participle | șocat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | șochez | șochezi | șochează | șocăm | șocați | șochează | |
imperfect | șocam | șocai | șoca | șocam | șocați | șocau | |
simple perfect | șocai | șocași | șocă | șocarăm | șocarăți | șocară | |
pluperfect | șocasem | șocaseși | șocase | șocaserăm | șocaserăți | șocaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să șochez | să șochezi | să șocheze | să șocăm | să șocați | să șocheze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | șochează | șocați | |||||
negative | nu șoca | nu șocați |