From șoricar.
a șoricări (third-person singular present șoricărește, past participle șoricărit) 4th conj.
infinitive | a șoricări | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | șoricărind | ||||||
past participle | șoricărit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | șoricăresc | șoricărești | șoricărește | șoricărim | șoricăriți | șoricăresc | |
imperfect | șoricăream | șoricăreai | șoricărea | șoricăream | șoricăreați | șoricăreau | |
simple perfect | șoricării | șoricăriși | șoricări | șoricărirăm | șoricărirăți | șoricăriră | |
pluperfect | șoricărisem | șoricăriseși | șoricărise | șoricăriserăm | șoricăriserăți | șoricăriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să șoricăresc | să șoricărești | să șoricărească | să șoricărim | să șoricăriți | să șoricărească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | șoricărește | șoricăriți | |||||
negative | nu șoricări | nu șoricăriți |