Borrowed from German Schraube, through a dialectal form Schrube.
șurub n (plural șuruburi)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) șurub | șurubul | (niște) șuruburi | șuruburile |
genitive/dative | (unui) șurub | șurubului | (unor) șuruburi | șuruburilor |
vocative | șurubule | șuruburilor |