Borrowed from Hungarian cinterem, ultimately from Ancient Greek κοιμητήριον (koimētḗrion). Doublet of cimitir.
țintirim n (plural țintirimuri)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) țintirim | țintirimul | (niște) țintirimuri | țintirimurile |
genitive/dative | (unui) țintirim | țintirimului | (unor) țintirimuri | țintirimurilor |
vocative | țintirimule | țintirimurilor |