a țopăi (third-person singular present țopăie, past participle țopăit) 4th conj.
infinitive | a țopăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | țopăind | ||||||
past participle | țopăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | țopăi | țopăi | țopăie | țopăim | țopăiți | țopăie | |
imperfect | țopăiam | țopăiai | țopăia | țopăiam | țopăiați | țopăiau | |
simple perfect | țopăii | țopăiși | țopăi | țopăirăm | țopăirăți | țopăiră | |
pluperfect | țopăisem | țopăiseși | țopăise | țopăiserăm | țopăiserăți | țopăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să țopăi | să țopăi | să țopăie | să țopăim | să țopăiți | să țopăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | țopăie | țopăiți | |||||
negative | nu țopăi | nu țopăiți |