Inherited from Proto-Slavic *ženъka.
женка • (ženka) f (masculine мажјак)
singular | plural | |
---|---|---|
indefinite | женка (ženka) | женки (ženki) |
definite unspecified | женката (ženkata) | женките (ženkite) |
definite proximal | женкава (ženkava) | женкиве (ženkive) |
definite distal | женкана (ženkana) | женкине (ženkine) |
vocative | женко (ženko) | женки (ženki) |
Inherited from Proto-Slavic *ženъka.
же̑нка f (Latin spelling žȇnka)
singular | plural | |
---|---|---|
nominative | же̑нка | женке |
genitive | женке | женака |
dative | женци | женкама |
accusative | женку | женке |
vocative | женко | женке |
locative | женци | женкама |
instrumental | женком | женкама |