Inherited from Latin asternere (“prostrate oneself, lie prone”). Compare Aromanian ashternu / ashter.
a așterne (third-person singular present așterne, past participle așternut) 3rd conjugation
infinitive | a așterne | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | așternând | ||||||
past participle | așternut | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | aștern | așterni | așterne | așternem | așterneți | aștern | |
imperfect | așterneam | așterneai | așternea | așterneam | așterneați | așterneau | |
simple perfect | așternui | așternuși | așternu | așternurăm | așternurăți | așternură | |
pluperfect | așternusem | așternuseși | așternuse | așternuserăm | așternuserăți | așternuseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să aștern | să așterni | să așternă | să așternem | să așterneți | să așternă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | așterne | așterneți | |||||
negative | nu așterne | nu așterneți |