Inherited from Vulgar Latin *attītiāre, derived from Latin tītiō (“firebrand”).
a ațâța (third-person singular present ațâță, past participle ațâțat) 1st conj.
infinitive | a ațâța | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ațâțând | ||||||
past participle | ațâțat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ațâț | ațâți | ațâță | ațâțăm | ațâțați | ațâță | |
imperfect | ațâțam | ațâțai | ațâța | ațâțam | ațâțați | ațâțau | |
simple perfect | ațâțai | ațâțași | ațâță | ațâțarăm | ațâțarăți | ațâțară | |
pluperfect | ațâțasem | ațâțaseși | ațâțase | ațâțaserăm | ațâțaserăți | ațâțaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ațâț | să ațâți | să ațâțe | să ațâțăm | să ațâțați | să ațâțe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ațâță | ațâțați | |||||
negative | nu ațâța | nu ațâțați |