From the variant form aținea, from Vulgar Latin *attenēre, from Latin attinēre, present active infinitive of attineō.
a aține (third-person singular present aține, past participle aținut) 3rd conj.
infinitive | a aține | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | aținând | ||||||
past participle | aținut | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ațin | ații | aține | aținem | ațineți | ațin | |
imperfect | ațineam | ațineai | aținea | ațineam | ațineați | ațineau | |
simple perfect | aținui | aținuși | aținu | aținurăm | aținurăți | aținură | |
pluperfect | aținusem | aținuseși | aținuse | aținuserăm | aținuserăți | aținuseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ațin | să ații | să ațină | să aținem | să ațineți | să ațină | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | aține | ațineți | |||||
negative | nu aține | nu ațineți |