From older adevăra, from adevăr (“true”) + -a (verb-forming suffix). Unlikely to derive from Early Medieval Latin advērāre.
a adeveri (third-person singular present adeverește, past participle adeverit) 4th conj.
infinitive | a adeveri | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | adeverind | ||||||
past participle | adeverit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | adeveresc | adeverești | adeverește | adeverim | adeveriți | adeveresc | |
imperfect | adeveream | adevereai | adeverea | adeveream | adevereați | adevereau | |
simple perfect | adeverii | adeveriși | adeveri | adeverirăm | adeverirăți | adeveriră | |
pluperfect | adeverisem | adeveriseși | adeverise | adeveriserăm | adeveriserăți | adeveriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să adeveresc | să adeverești | să adeverească | să adeverim | să adeveriți | să adeverească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | adeverește | adeveriți | |||||
negative | nu adeveri | nu adeveriți |