admite
Borrowed from French admettre, Latin admittere.
a admite (third-person singular present admite, past participle admis) 3rd conj.
infinitive | a admite | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | admițând | ||||||
past participle | admis | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | admit | admiți | admite | admitem | admiteți | admit | |
imperfect | admiteam | admiteai | admitea | admiteam | admiteați | admiteau | |
simple perfect | admisei | admiseși | admise | admiserăm | admiserăți | admiseră | |
pluperfect | admisesem | admiseseși | admisese | admiseserăm | admiseserăți | admiseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să admit | să admiți | să admită | să admitem | să admiteți | să admită | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | admite | admiteți | |||||
negative | nu admite | nu admiteți |
admite