adnotā
Borrowed from Latin adnotare. By surface analysis, ad- + nota.
a adnota (third-person singular present adnotează, past participle adnotat) 1st conj.
infinitive | a adnota | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | adnotând | ||||||
past participle | adnotat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | adnotez | adnotezi | adnotează | adnotăm | adnotați | adnotează | |
imperfect | adnotam | adnotai | adnota | adnotam | adnotați | adnotau | |
simple perfect | adnotai | adnotași | adnotă | adnotarăm | adnotarăți | adnotară | |
pluperfect | adnotasem | adnotaseși | adnotase | adnotaserăm | adnotaserăți | adnotaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să adnotez | să adnotezi | să adnoteze | să adnotăm | să adnotați | să adnoteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | adnotează | adnotați | |||||
negative | nu adnota | nu adnotați |