Inherited from Latin adaquāre, present active infinitive of adaquō.
a adăpa (third-person singular present adapă, past participle adăpat) 1st conj.
infinitive | a adăpa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | adăpând | ||||||
past participle | adăpat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | adap adăp |
adapi adăpi |
adapă | adăpăm | adăpați | adapă | |
imperfect | adăpam | adăpai | adăpa | adăpam | adăpați | adăpau | |
simple perfect | adăpai | adăpași | adăpă | adăparăm | adăparăți | adăpară | |
pluperfect | adăpasem | adăpaseși | adăpase | adăpaserăm | adăpaserăți | adăpaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să adap să adăp |
să adapi să adăpi |
să adape | să adăpăm | să adăpați | să adape | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | adapă | adăpați | |||||
negative | nu adăpa | nu adăpați |