afirma
afirma
afirma
Borrowed from French affirmer or Latin affirmare.
a afirma (third-person singular present afirmă, past participle afirmat) 1st conj.
infinitive | a afirma | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | afirmând | ||||||
past participle | afirmat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | afirm | afirmi | afirmă | afirmăm | afirmați | afirmă | |
imperfect | afirmam | afirmai | afirma | afirmam | afirmați | afirmau | |
simple perfect | afirmai | afirmași | afirmă | afirmarăm | afirmarăți | afirmară | |
pluperfect | afirmasem | afirmaseși | afirmase | afirmaserăm | afirmaserăți | afirmaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să afirm | să afirmi | să afirme | să afirmăm | să afirmați | să afirme | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | afirmă | afirmați | |||||
negative | nu afirma | nu afirmați |
afirma