Borrowed from French affréter.
a afreta (third-person singular present afretează, past participle afretat) 1st conj.
infinitive | a afreta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | afretând | ||||||
past participle | afretat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | afretez | afretezi | afretează | afretăm | afretați | afretează | |
imperfect | afretam | afretai | afreta | afretam | afretați | afretau | |
simple perfect | afretai | afretași | afretă | afretarăm | afretarăți | afretară | |
pluperfect | afretasem | afretaseși | afretase | afretaserăm | afretaserăți | afretaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să afretez | să afretezi | să afreteze | să afretăm | să afretați | să afreteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | afretează | afretați | |||||
negative | nu afreta | nu afretați |