ajuna
From a Vulgar Latin root *aiūnāre, from adiūnāre, from Late Latin ieiūnāre, present active infinitive of ieiūnō, from Latin ieiūnus. Compare Aromanian agiun, agiunari, Spanish ayunar, French jeûner, also Italian digiunare. Cf. Albanian agjëroj, agjinoj.
a ajuna (third-person singular present ajunează, past participle ajunat) 1st conj.
infinitive | a ajuna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ajunând | ||||||
past participle | ajunat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ajunez | ajunezi | ajunează | ajunăm | ajunați | ajunează | |
imperfect | ajunam | ajunai | ajuna | ajunam | ajunați | ajunau | |
simple perfect | ajunai | ajunași | ajună | ajunarăm | ajunarăți | ajunară | |
pluperfect | ajunasem | ajunaseși | ajunase | ajunaserăm | ajunaserăți | ajunaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ajunez | să ajunezi | să ajuneze | să ajunăm | să ajunați | să ajuneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ajunează | ajunați | |||||
negative | nu ajuna | nu ajunați |