alambica
alambica
Borrowed from French alambiquer.
a alambica (third-person singular present alambichează, past participle alambicat) 1st conjugation
infinitive | a alambica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | alambicând | ||||||
past participle | alambicat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | alambichez | alambichezi | alambichează | alambicăm | alambicați | alambichează | |
imperfect | alambicam | alambicai | alambica | alambicam | alambicați | alambicau | |
simple perfect | alambicai | alambicași | alambică | alambicarăm | alambicarăți | alambicară | |
pluperfect | alambicasem | alambicaseși | alambicase | alambicaserăm | alambicaserăți | alambicaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să alambichez | să alambichezi | să alambicheze | să alambicăm | să alambicați | să alambicheze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | alambichează | alambicați | |||||
negative | nu alambica | nu alambicați |
alambica