albi m
albī
albi
Probably from a Vulgar Latin root *albīre, from Latin albēscere.
a albi (third-person singular present albește, past participle albit) 4th conjugation
infinitive | a albi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | albind | ||||||
past participle | albit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | albesc | albești | albește | albim | albiți | albesc | |
imperfect | albeam | albeai | albea | albeam | albeați | albeau | |
simple perfect | albii | albiși | albi | albirăm | albirăți | albiră | |
pluperfect | albisem | albiseși | albise | albiserăm | albiserăți | albiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să albesc | să albești | să albească | să albim | să albiți | să albească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | albește | albiți | |||||
negative | nu albi | nu albiți |
albi