From Latin aleatorius through French aléatoire.
aleatoriu m or n (feminine singular aleatorie, plural aleatorii)
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | aleatoriu | aleatorie | aleatorii | aleatorii | ||
definite | aleatoriul | aleatoria | aleatoriii | aleatoriile | |||
genitive/ dative |
indefinite | aleatoriu | aleatorii | aleatorii | aleatorii | ||
definite | aleatoriului | aleatoriei | aleatoriilor | aleatoriilor |