a alămi (third-person singular present alămește, past participle alămit) 4th conj.
infinitive | a alămi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | alămind | ||||||
past participle | alămit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | alămesc | alămești | alămește | alămim | alămiți | alămesc | |
imperfect | alămeam | alămeai | alămea | alămeam | alămeați | alămeau | |
simple perfect | alămii | alămiși | alămi | alămirăm | alămirăți | alămiră | |
pluperfect | alămisem | alămiseși | alămise | alămiserăm | alămiserăți | alămiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să alămesc | să alămești | să alămească | să alămim | să alămiți | să alămească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | alămește | alămiți | |||||
negative | nu alămi | nu alămiți |