From amănunt.
a amănunți (third-person singular present amănunțește, past participle amănunțit) 4th conj.
infinitive | a amănunți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | amănunțind | ||||||
past participle | amănunțit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | amănunțesc | amănunțești | amănunțește | amănunțim | amănunțiți | amănunțesc | |
imperfect | amănunțeam | amănunțeai | amănunțea | amănunțeam | amănunțeați | amănunțeau | |
simple perfect | amănunții | amănunțiși | amănunți | amănunțirăm | amănunțirăți | amănunțiră | |
pluperfect | amănunțisem | amănunțiseși | amănunțise | amănunțiserăm | amănunțiserăți | amănunțiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să amănunțesc | să amănunțești | să amănunțească | să amănunțim | să amănunțiți | să amănunțească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | amănunțește | amănunțiți | |||||
negative | nu amănunți | nu amănunțiți |