Borrowed from French ambitionner.
a ambiționa (third-person singular present ambiționează, past participle ambiționat) 1st conjugation
infinitive | a ambiționa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ambiționând | ||||||
past participle | ambiționat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ambiționez | ambiționezi | ambiționează | ambiționăm | ambiționați | ambiționează | |
imperfect | ambiționam | ambiționai | ambiționa | ambiționam | ambiționați | ambiționau | |
simple perfect | ambiționai | ambiționași | ambiționă | ambiționarăm | ambiționarăți | ambiționară | |
pluperfect | ambiționasem | ambiționaseși | ambiționase | ambiționaserăm | ambiționaserăți | ambiționaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ambiționez | să ambiționezi | să ambiționeze | să ambiționăm | să ambiționați | să ambiționeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ambiționează | ambiționați | |||||
negative | nu ambiționa | nu ambiționați |