From a Vulgar Latin root *ammināciāre, *admināciāre, present active infinitive of *admināciō, < *mināciō (“threaten”), from minācia (“threat”), from the neuter plural of mināx (“threatening”), from minārī, present active infinitive of minor (“threaten”). Compare Catalan amenaçar, French menacer, Italian minacciare, Occitan amenaçar, Portuguese ameaçar, Sicilian amminazzari, Spanish amenazar.
a amenința (third-person singular present amenință, past participle amenințat) 1st conj.
infinitive | a amenința | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | amenințând | ||||||
past participle | amenințat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ameninț | ameninți | amenință | amenințăm | amenințați | amenință | |
imperfect | amenințam | amenințai | amenința | amenințam | amenințați | amenințau | |
simple perfect | amenințai | amenințași | amenință | amenințarăm | amenințarăți | amenințară | |
pluperfect | amenințasem | amenințaseși | amenințase | amenințaserăm | amenințaserăți | amenințaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ameninț | să ameninți | să amenințe | să amenințăm | să amenințați | să amenințe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | amenință | amenințați | |||||
negative | nu amenința | nu amenințați |