Inherited from Vulgar Latin *admortīre, derived from Latin mortuus (“dead”). Compare Aromanian amurtsãri.
a amorți (third-person singular present amorțește, past participle amorțit) 4th conjugation
infinitive | a amorți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | amorțind | ||||||
past participle | amorțit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | amorțesc | amorțești | amorțește | amorțim | amorțiți | amorțesc | |
imperfect | amorțeam | amorțeai | amorțea | amorțeam | amorțeați | amorțeau | |
simple perfect | amorții | amorțiși | amorți | amorțirăm | amorțirăți | amorțiră | |
pluperfect | amorțisem | amorțiseși | amorțise | amorțiserăm | amorțiserăți | amorțiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să amorțesc | să amorțești | să amorțească | să amorțim | să amorțiți | să amorțească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | amorțește | amorțiți | |||||
negative | nu amorți | nu amorțiți |