Borrowed from French encoller.
a ancola (third-person singular present ancolează, past participle ancolat) 1st conj.
infinitive | a ancola | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ancolând | ||||||
past participle | ancolat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ancolez | ancolezi | ancolează | ancolăm | ancolați | ancolează | |
imperfect | ancolam | ancolai | ancola | ancolam | ancolați | ancolau | |
simple perfect | ancolai | ancolași | ancolă | ancolarăm | ancolarăți | ancolară | |
pluperfect | ancolasem | ancolaseși | ancolase | ancolaserăm | ancolaserăți | ancolaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ancolez | să ancolezi | să ancoleze | să ancolăm | să ancolați | să ancoleze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ancolează | ancolați | |||||
negative | nu ancola | nu ancolați |