anihila
Borrowed from French annihiler, from Latin annihilare.
a anihila (third-person singular present anihilează, past participle anihilat) 1st conjugation
infinitive | a anihila | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | anihilând | ||||||
past participle | anihilat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | anihilez | anihilezi | anihilează | anihilăm | anihilați | anihilează | |
imperfect | anihilam | anihilai | anihila | anihilam | anihilați | anihilau | |
simple perfect | anihilai | anihilași | anihilă | anihilarăm | anihilarăți | anihilară | |
pluperfect | anihilasem | anihilaseși | anihilase | anihilaserăm | anihilaserăți | anihilaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să anihilez | să anihilezi | să anihileze | să anihilăm | să anihilați | să anihileze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | anihilează | anihilați | |||||
negative | nu anihila | nu anihilați |
anihila