Inherited from Latin apparāre, present active infinitive of apparō (“to prepare”). Compare Italian apparare (“prepare”), Spanish aparar (“prepare, arrange”). Cf. also Occitan aparar (“protect”), which may be from a different but related root.
a apăra (third-person singular present apără, past participle apărat) 1st conj.
infinitive | a apăra | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | apărând | ||||||
past participle | apărat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | apăr | aperi | apără | apărăm | apărați | apără | |
imperfect | apăram | apărai | apăra | apăram | apărați | apărau | |
simple perfect | apărai | apărași | apără | apărarăm | apărarăți | apărară | |
pluperfect | apărasem | apăraseși | apărase | apăraserăm | apăraserăți | apăraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să apăr | să aperi | să apere | să apărăm | să apărați | să apere | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | apără | apărați | |||||
negative | nu apăra | nu apărați |