apela
apela
Jesse J. Humes, Vinnie May (James) Humes “apela”, in A Chickasaw Dictionary
apela
a apela (third-person singular present apelează, past participle apelat) 1st conj.
infinitive | a apela | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | apelând | ||||||
past participle | apelat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | apelez | apelezi | apelează | apelăm | apelați | apelează | |
imperfect | apelam | apelai | apela | apelam | apelați | apelau | |
simple perfect | apelai | apelași | apelă | apelarăm | apelarăți | apelară | |
pluperfect | apelasem | apelaseși | apelase | apelaserăm | apelaserăți | apelaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să apelez | să apelezi | să apeleze | să apelăm | să apelați | să apeleze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | apelează | apelați | |||||
negative | nu apela | nu apelați |
apela
Borrowed from Spanish apelar (“to appeal”), from Latin appellāre.
apelá (Baybayin spelling ᜀᜉᜒᜎ)