From apleca + -ciune, possibly corresponding to Latin applicātiō, applicātiōnem. Doublet of aplicație.
aplecăciune f (plural aplecăciuni) (archaic)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | aplecăciune | aplecăciunea | aplecăciuni | aplecăciunile | |
genitive-dative | aplecăciuni | aplecăciunii | aplecăciuni | aplecăciunilor | |
vocative | aplecăciune, aplecăciuneo | aplecăciunilor |