Borrowed from French apprécier.
a aprețui (third-person singular present aprețuiește, past participle aprețuit) 4th conj.
infinitive | a aprețui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | aprețuind | ||||||
past participle | aprețuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | aprețuiesc | aprețuiești | aprețuiește | aprețuim | aprețuiți | aprețuiesc | |
imperfect | aprețuiam | aprețuiai | aprețuia | aprețuiam | aprețuiați | aprețuiau | |
simple perfect | aprețuii | aprețuiși | aprețui | aprețuirăm | aprețuirăți | aprețuiră | |
pluperfect | aprețuisem | aprețuiseși | aprețuise | aprețuiserăm | aprețuiserăți | aprețuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să aprețuiesc | să aprețuiești | să aprețuiască | să aprețuim | să aprețuiți | să aprețuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | aprețuiește | aprețuiți | |||||
negative | nu aprețui | nu aprețuiți |