aproba
Borrowed from Latin approbo, approbare.
a aproba (third-person singular present aprobă, past participle aprobat) 1st conj.
infinitive | a aproba | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | aprobând | ||||||
past participle | aprobat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | aprob | aprobi | aprobă | aprobăm | aprobați | aprobă | |
imperfect | aprobam | aprobai | aproba | aprobam | aprobați | aprobau | |
simple perfect | aprobai | aprobași | aprobă | aprobarăm | aprobarăți | aprobară | |
pluperfect | aprobasem | aprobaseși | aprobase | aprobaserăm | aprobaserăți | aprobaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să aprob | să aprobi | să aprobe | să aprobăm | să aprobați | să aprobe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | aprobă | aprobați | |||||
negative | nu aproba | nu aprobați |
Borrowed from Spanish aprobar, from Latin approbāre.
aprobá (Baybayin spelling ᜀᜉ᜔ᜇᜓᜊ)