apropria
Borrowed from French approprier, from Latin appropriare.
a apropria (third-person singular present apropriează, past participle apropriat) 1st conj.
infinitive | a apropria | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | apropriind | ||||||
past participle | apropriat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | apropriez | apropriezi | apropriază | apropriem | apropriați | apropriază | |
imperfect | apropriam | apropriai | apropria | apropriam | apropriați | apropriau | |
simple perfect | apropriai | apropriași | aproprie | apropriarăm | apropriarăți | apropriară | |
pluperfect | apropriasem | apropriaseși | apropriase | apropriaserăm | apropriaserăți | apropriaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să apropriez | să apropriezi | să aproprieze | să apropriem | să apropriați | să aproprieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | apropriază | apropriați | |||||
negative | nu apropria | nu apropriați |
apropria