Either from the variant form răduce, from Latin redūcere, present active infinitive of redūcō, or from a Vulgar Latin root *arredūcere. Obsolete, used mostly before the 18th century. Compare the borrowed doublet reduce.
a arăduce (third-person singular present arăduce, past participle arădus) 3rd conj.
infinitive | a arăduce | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | arăducând | ||||||
past participle | arădus | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | arăduc | arăduci | arăduce | arăducem | arăduceți | arăduc | |
imperfect | arăduceam | arăduceai | arăducea | arăduceam | arăduceați | arăduceau | |
simple perfect | arădusei | arăduseși | arăduse | arăduserăm | arăduserăți | arăduseră | |
pluperfect | arădusesem | arăduseseși | arădusese | arăduseserăm | arăduseserăți | arăduseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să arăduc | să arăduci | să arăducă | să arăducem | să arăduceți | să arăducă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | arădu | arăduceți | |||||
negative | nu arăduce | nu arăduceți |