a arendui (third-person singular present arenduiește, past participle arenduit) 4th conjugation
infinitive | a arendui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | arenduind | ||||||
past participle | arenduit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | arenduiesc | arenduiești | arenduiește | arenduim | arenduiți | arenduiesc | |
imperfect | arenduiam | arenduiai | arenduia | arenduiam | arenduiați | arenduiau | |
simple perfect | arenduii | arenduiși | arendui | arenduirăm | arenduirăți | arenduiră | |
pluperfect | arenduisem | arenduiseși | arenduise | arenduiserăm | arenduiserăți | arenduiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să arenduiesc | să arenduiești | să arenduiască | să arenduim | să arenduiți | să arenduiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | arenduiește | arenduiți | |||||
negative | nu arendui | nu arenduiți |